Socializarea

CAP I : DEFINIREA NOŢIUNILOR

I DESCRIEREA PROCESULUI DE SOCIALIZARE

”Socializarea este procesul psihologic de transmitere , asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptelor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea formării , adaptării şi integrării sociale a unei persoane . În acest sens socializarea este un proces interactiv de comunicare , presupunând dublă considerare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale , respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi influenţelor sociale.”[1]

Giddens defineşte socializarea ca fiind „un proces prin care copilul neajutorat devine treptat o persoana conştientă de sine , inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut. Socializarea nu este un fel de programare culturală în care copilul absoarbe în mod pasiv influenţele cu care intră în contact.”[2]

Se pot individualiza diverse tipuri de socializare:

a)Socializarea primară : constă într-un proces prin care persoana dobândeşte informaţiile necesare vieţii sociale cotidiene şi este orientată de elemente ideale; este reprezentată de familie.

b)Socializarea continuă : se realizează pe tot parcursul vieţii iar individul dobândind noi experienţe de viaţă se concentrează pe elemente realiste.

c)Socializarea secundara se realizează în şcoala având caracteristici de instrumentalitate şi neutralitate afectivă.

Socializarea are loc în grupuri distincte care se raportează în mod diferit la cultura societăţii globale , lucru care ne conduce la o noua caracterizare a socializării : astfel socializarea poate fi pozitivă , respectând toate normele , regulile, valorile sau poate fi negativă , contrară aşteptărilor , valorilor, normelor societăţii .

Socializarea are loc în funcţie de anumiţi agenţi:

a)Familia : principalul agent al socializării , este intermediarul dintre societate şi individ. Socializarea poate fi diferită în funcţie de gradul socio-profesional : este distinctă într-o familie de intelectuali şi una de muncitorii. Însă funcţia socializatoare a familiei îşi mai pierde din importanţă în societatea postmodernă deoarce informatica se afirmă şi rolul ei asupra individului este într-o continuă modificare. Folosirea internetului a însemnat declinul familiei , lipsa de implicare a individului în viaţa sociala dar şi o stare de disconfort psihic pentru că poate deveni singur , stresat , deprimat.

b)Grupurile pereche : reprezintă un factor de socializare influent în perioada adolescenţei iar socializarea are loc între persoane cu aceeaşi varstă , trăsături culturale sau subculturale comune ; oferă individului posibilitatea de a se manifesta independent de a nu se simţi dominat de familie.

c)Şcoala : un agent socializator complex care oferă individului informaţii şi valori

Mijloacele de comunicare în masă au devenit cel mai important factor de socializare din perioada postmodernă. Mass media reprezintă ansamblul organizaţiilor ( radio, TV, filme , ziare , reviste , afişe ...) care vehiculează informaţii către un număr mare de oameni . Au avut loc numeroase dezbateri privind efectele socializatoare ale mass-mediei iar concluzia la care s-a ajuns a fost că mass-media au atât efecte pozitive cât şi negative iar efectele socializatoare depind de conţinutul mesajului.[3]

Fiecare individ este unic şi are o experienţă socializatoare , o personalitate unică deoarece sub presiunea agenţilor socializatori individul este liber să actioneze cum simte. Socializarea poate fi studiată din perspectiva societăţii sau din cea a individului. Din punctul de vedere al societăţii , socializarea este cea prin care individul îşi dezvoltă sentimentul de apartenenţă la un grup dar si cel de discernământ al valorilor, comportamentelor pe care doreşte sa le adopte. Din pespectiva individului socializarea reprezintă transformarea treptată a individului , formarea personalităţii lui.

Prin dobândirea cunoştinţelor , valorilor, atitudinilor prin intermediul socializării, individul devine parte activă în viaţa sociala , învaţă cum să acţioneze împreună cu alţii . Individul , societatea , socializarea sunt într-o relaţie de dependenţă deoarece '' fără socializare societatea nu ar supravieţui cum nici individul nu ar putea supravieţui în afara socializării''[4]. Procesul de socializare este vital atât pentru individ cât şi pentru societate „ întrucât face fiinţa umană aptă pentru societate.”[5]

Încă din momentul naşterii individului îi sunt impuse reguli şi norme care îi vor permite să facă parte din societate . Primele restricţii cu care se confruntă sunt cele din cadrul familiei care reprezintă începutul formării sale ca fiinţă sociala . Individul este un produs al societăţii pentru că se supune regulilor sociale , reguli care împreuna cu relaţiile interpersonale definitivează individul ca fiinţă socială. Astfel individul învaţă cum să se comporte în societate , să înţeleagă cultura , dobândind un set de deprinderi , reguli morale necesare supravieţuirii într-un grup. Bunul cel mai de preţ pe care individul îl asimilează în urma socializării este informaţia , „ un mijloc de productie cît şi o valoare de schimb care poate fi acumulată şi stocată ca bogăţie virtuală şi capital cultural”[6]. Printre lucrurile esenţiale pe care individul trebuie să le dobândească se numără solidaritatea , loialitatea , toleranţa etc.

Individul ca ins cu drepturi şi obligaţii , cu dorinţe şi neîmpliniri are rost numai dacă interacţionează cu restul societăţii . Socializarea este un proces complet , complex care cuprinde atât elemente identificatoare cât şi elemente comune menbrilor grupului , societăţii. Prin folosirea elementelor comune se formează trăsături comune de personalitate . Tipului de personalitate specific culturii europene îi sunt atribuite trăsături ca sociabilitatea , amabilitatea şi cooperarea . În urma procesului de socializare prin care individul este nevoit să treacă pentru a dobândi normele , valorile şi pentru a răspunde aşteptărilor societăţii el trece şi printr-un proces de umanizare „ proces de gradul şi calitatea căruia depinde formarea şi dezvoltarea personalităţii.”[7]

Socializarea are un efect important asupra creării personalităţii şi a identităţii de sine . Acestea se fundamentează pe nişte cunoştinţe , valori , conduite învăţate de la membrii unui grup fără ca aceştia sa conştientizeze că sunt sursa de informaţie. De-a lungul vieţii individul este nevoit să îşi schimbe conduitele deoarece viaţa lui presupune mai multe roluri sociale. Individul urmăreşte să îşi construiască o personalitate deseori formată din particularităţi specifice fiecărui individ şi trăsături generale, comune oamenilor . Personalitatea este „ un atribut al oricărui om normal a cărei evoluţie ontogenetică s-a desfăşurat în cadrul unui mediu social dat ce ajută la formarea comportamentelui şi la alegerea activităţilor pe care le desfăşoară in societate.”[8]

Grupul la care individul aderă îl ajută să îşi formeze imaginea despre sine . „ Imaginea pe care o au oamenii despre ei înşişi este în mică parte determinată de dimensiunile obiective ale personalităţii lor şi în mare parte de „oglinda” pe care societatea , grupul , le-o oferă pentru a se privi . Această oglindă a eului serveşte ca sistem referenţial pentru indivizi de-a lungul intregii lor vieti .”[9] Sinele este reprezentarea ideatică a insului despre el însuşi şi are trei componente : imaginea înfăţişării noastre la nivelul celuilalt , percepţia noastră cu privire la părerea celuilalt asupra imaginii noastre , autopercepţia. Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice , emoţionale , cognitive , sociale care conturează si întăresc dimensiunile eului nostru . Aceasta ne poate influenţa comportamentul şi de aceea este foarte important ca fiecare individ să adopte o convingere realistă despre el însuşi.[10] În procesul de socializare individul adoptă normele comportamentale , ideile grupului din care face parte . Prin această interacţiune individul îşi formează imaginea de sine şi astfel poate lua naştere o contradicţie între modul real în care individul este perceput de ceilalţi şi modul în care el crede că este perceput de grup . „Individul se construieşte pe sine în funcţie de lumea sa socială şi încearcă să îi determine pe ceilalţi să îl accepte . Aşa cum observă şi Anderson , căutându-şi identitatea , indivizii devin consumatori ai realităţii”[11]. Individul va putea să îşi controleze viaţa atunci cand va reuşi să înteleagă procesul socializării.

În procesul de socializare individul poate fi implicat cu adevărat , gradul de autodezvăluire fiind foarte mare , sau poate fi cinic pe parcursul întregii conversaţii . Auto-dezvăluirea reprezintă dezvăluirea unor informaţii personale altcuiva care nu ar putea descoperi aceste informaţii pe cont propriu . Măreşte încrederea şi înseamna că dorim să devenim mai apropiaţi de interlocutor . Individul poate adopta o atitudine sfidătoare , poate exprima deschis şi fara jenă gânduri , idei condamnabile deoarece se poate juca cu aşteptările interlocutorului său ; toate aceste lucruri se intâmpla atunci când nu are nici o încredere în actul său.[12]

Orice persoană , mai mult sau mai putin conştientă este nevoită la un moment dat să joace un rol pentru a-l cunoaşte pe celălalt sau pentru a se cunoaşte pe ea însăşi . Această teorie a pornit de la sensul etimologic al cuvantului „persoană” care înseamnă mască. Această mască este sinele nostru mai adevărat , sinele care am dori să fim. [13] Într-un grup individul încearcă să se remarce prin cuvinte şi semne fiind nevoit ca în timpul interacţiunii sa explice cât mai concis ce doreşte , să se arate sigur şi convins de ideiile sale astfel el „ încearcă să sublinieze în chip teatral şi să portretizeze fapte concludente ce ar putea altfel să rămână invizibile.”[14]

II COMUNICAREA ŞI IMPORTANŢA EI

„Comunicarea înseamnă putere . Cei care îi stăpânesc modul de utilizare pot schimba modul în care percep lumea şi modul în care sunt ei înşişi percepuţi de lume.”

Anthony Robbens

Comunicarea reprezintă un element indispensabil pentru existenţa umană , o caracteristică fundamentală care ajută la buna funcţionare a unui grup , societăţi , comunităţi . Societatea în care trăim ne obligă să comunicăm pentru că fără comunicare nu ar exista o viaţă socială , societatea fiind „ un ansamblu de indivizi care comunică între ei.”[15]

„ Trăim într-o lume în care volumul , diversitatea , viteza şi libertatea de circulaţie a informaţiei reprezintă indicatori de bază ai stadiului de dezvoltare a unei societăţi” .[16] Rapiditatea cu care informaţia se propagă poate produce schimbări în mentalitatea omului . Accesul la informaţie poate schimba sensul gândirii umane aşa cum s-a întâmplat în cazul apariţiei tiparului când „ au fost aduse la cunoştiinţa lumii întregi idei revoluţionare despre originile vieţii umane .”[17] . Istoria a continuat cu apariţia radio-ului supranumit şi „ copilul minune „ iar în secolul XX a apărut internetul care a reprezentat cea mai uşoară modalitate de comunicare si de dobândire a informaţiei care este „ placa turnantă şi acceleratul schimbărilor în societate .”[18]

Comunicarea face posibilă continuitatea şi coeziunea vieţii sociale . Pentru ca un individ să aparţină culturii unei societăţi are nevoie de comunicare . Ea este cea care îi uneşte pe oameni în grupuri , etnii , societăţi etc. Prin raportarea la o cultură , la o societate deja existentă şi cu ajutorul comunicării individul se umanizează îşi construieşte un ţel în viaţă , îşi dezvoltă o personalitate . De-a lungul istoriei omul a folosit diferite forme de comunicare , începând de la comunicarea prin semne şi ajungând la comunicarea la distanţă prin inermediul tehnologiei avansate . Aceasta incearcă să transmită informaţia, ideile , judecăţile privitoare la ştiinţă , politică , educaţie , artă , religie în timp real . Astfel ia naştere un paradox deoarece această formă de comunicare poate fi benefică omului deoarece este la curent cu cele mai importante evenimente dar poate fi şi dăunătoare pentru că poate fi folosită pentru a manipula , pentru a oferi individului o părere deja formată .

Comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii , de mesaje , între persoane , în împartaşirea de stări afective , de decizii şi judecăţi de valoare care au ca „scop final obţinerea de efecte la nivelul particular interior al fiecărui individ .”[19] Comunicarea are mai multe scopuri iar De Vito (1998) le enumera pe cele mai importante : „ de descoperire personală , descoperire a lumii externe; stabilirea relaţiilor ; schimbarea atitudinilor şi comportamnetelor şi cel de joc şi de distracţie”[20] Însa principalul scop al comunicării rămâne acela de cunoaştere , care poate fi atins prin comunicarea interpersonală . Comunicăm pentru „ a cunoaşte lumea trecută , prezentul , viitorul , pentru a avea sentimentul că o putem stăpani. „[21]

Ceea ce îl diferenţiază pe om de celelalte vieţuitoare este limbajul care „ îl ajută pe individ să se construiască pe sine în permanenţă în procesul de intercomunicare.”[22] Limbajul face posibilă transmiterea şi dobândirea informaţiilor , „este un mijloc de afirmare de sine şi de expresie a personalităţii sub raport temperamental al stilului , nivelului de cultură sau de socializare” .[23]

Elementul principal al comunicării este individul iar la baza comunicării stau mesajele. Termenul de comunicare a fost adesea utilizat ca un „ paspartu pentru a desemna fără nici o legătura transportul , schimbul , relaţia , puterea etc”[24] . La baza tuturor comunicărilor umane stă comunicarea interpersonală . „ Comunicarea interpersonală cuprinde interacţiuni prin care partenerii exercită o influenţă reciprocă asupra comportamentelor lor respective atât timp cât ele sunt în mod fizic prezente . Caracterul interacţional al comunicării interpersonale presupune faptul că în momentul unei comunicări interindividuale personale , acţionează asupra comportamnetelor lor în mod reciproc .”[25] Individul este o fiinţă socială , are nevoie să se raporteze la ceilalţi pentru a se descoperi pe sine şi pentru a-şi fixa propriul sistem de valori . El trebuie să înţeleagă cine este cu adevărat , cum se vede el pe sine dar şi cum îl percep ceilalţi pentru a putea fi capabil să îşi construiască o imagine de sine.

Comunicarea interpersonală are în vedere mijloacele de comunicare pe care interlocutorii le folosesc , lucru care presupune adaptarea individului la stilul celuilalt pentru a înţelege mesajul . Existenţa individului presupune adaptarea , atât la nevoile celuilalt cât şi la schimbările societăţii . De aceea orice persoană are nevoie să facă parte dintr-o reţea de comunicare care îi facilitează legătura cu un număr considerabil de indivizi . Pentru omul modern , omul secolului XXI cea mai simplă metodă de a face parte dintr-o reţea de comunicare este crearea unui cont pe oricare din reţelele de socializare existente . Aceste reţele se măresc şi se micşorează în funcţie de relaţiile comunicaţionale stabilite şi au un rol important în viaţa individului pentru că ajută la stabilirea contractelor directe şi indirecte , îl conduce către o comunicare fără bariere în care nu va fi judecat după mimică , gestică , mişcările corpului .

„ Comunicarea interpersonală este comunicarea faţă în faţă intre doi oameni”[26] care permite individului să înveţe ceva pe cineva , să transmită şi să primească diverse informaţii , să explice sentimente . Comunicarea interpersonală are în vedere mijloacele de comunicare pe care indivizii le folosesc , fiecare individ trebuie să se adapteze comportamentului celuilalt pentru că înţelegerea mesajului este primordială . Mesajul este transmis prin canale cum ar fi cablurile telefonice , tipografia etc . „ Modul în care comunicăm este cel puţin la fel de important ca lucrul pe care îl comunicăm „[27]şi de aceea trebuie să încercăm transmitem mesajul aşa cum este el în realitate , fără a cădea în ispita de a-l cosmetiza deoarece în viitor pot apărea efecte negative , neaşteptate.

Comunicarea interpersonală mai este denumită şi comunicare diadică , adică comunicarea dintre două persoane şi poate avea o conotaţie personală atunci când partenerii au o relaţie intimă sau o conotaţie profesională atunci când relaţia devine rece , distantă . De cele mai multe ori comunicarea interpersonală este privită ca o „ tranzacţie între oameni şi mediul lor „[28]pentru că de cele mai multe ori se bazează pe cultura , obiceiurile , preferinţele indivizilor şi pe dorinţa lor de a le comunica celorlalţi . „ Comunicarea interpersonală are ca obiectiv autocunoaşterea , autodescoperirea . Sinele există şi se restructurează mereu în şi prin comunicarea cu altul , cu ceilalţi . Eul se dezvăluie şi se defineşte pe sine prin fiecare partener asemănător sau complementar în acelaşi timp dezvăluind persoana fiecărui partener , constituindu-se într-o oglindă a acestuia. „[29]

Internetul , televiziunea , telefonia mobilă a schimbat viaţa individului , a revoluţionat percepţia lui asupra mijloacelor de comunicare deja existente . Acum individul este dependent de aceste surse de comunicare . Internetul poate crea un mediu care să ne îndepărteze de realitate şi care să ne orienteze spre o pseudorelitate creată de senzaţiile individului şi nu de raţiune , internetul are puterea de a şterge graniţa dintre real şi ireal. În cyberspace cele care comunică în mod direct sunt calculatoarele . Ele au rol de intermediar şi îi ajută pe indivizi să relaţioneze . Comunicarea stabilită este de trei tipuri şi presupune : relaţiile bazate pe schimbul de informaţie între PC-uri ; relaţiile bazate pe schimbul de informaţii între individ şi PC ; relaţiile bazate pe schimbul de informaţii între indivizi prin intermediul PC-ului. Philippe Breton remarcă şi el importanţa rolului deţinut de comunicare în cyberspace : „ practicarea sistematică a comunicaţiei prin intermediul calculatoarelor şi reţelelor este realitatea concretă a noului cult al internetului .[30]

Tipul de comunicare care reprezintă reţelele de socializare este comunicarea mediată care este „ mediată de un suport mai mult sau mai puţin complex din punct de vedere tehnologic ( scrisori , telefon , calculator ) sau de un bun , produs de un ansamblu de instituţii , specialişti şi dotări tehnologice (internetul , filmele , televiziunea).”[31] Pe internet , prin intermediul reţelelor de socializare oamenii pot stabili relaţii interpersonale . Cei doi interlocutori pot fi de acord în ce priveşte conţinutul conversaţiei , pot decide cât sunt dispuşi să dezvăluie dar nu pot stabili de la început ce metode de comunicare vor aborda pe toată durata discuţiei : pot începe discuţia pe chat şi în funcţie de evoluţia lucrurilor o pot termina la telefon pentru a putea beneficia de o comunicare mai completă . Legăturile interpersonale se formează pentru că internetul este format din fiinţe sociale care trăiesc prin comunicare ci nu doar din persoane care scriu fără nici un sens.

Odata cu internetul s-au pierdut trăsăturile originale ale comunicării în special expresia emoţională şi controlul pe care odinioară îl deţineam asupra unei informaţii , în mediul virtual informaţia propagându-se mult mai repede . Orice motor de cautare (Google , Yahoo ) pe care îl accesăm ne oferă multiple rezultate asupra aceleaşi teme : de exemplu pentru cuvântul cyberspace ne sunt oferite 1.830.000 de rezultate . Internetul este ajutorul principal al omului atât în ce priveşte comunicarea profesională cât şi cea personală . Comunicarea este „ un nor gros pe care vânturile îl tot împing şi care pluteşte peste aproape toate ştiinţele”[32] şi ea este cea care prin intermediul internetului ,care a devenit un mijloc de comunicare internaţional , reuşeşte să adune pe toată lumea într-un singur loc .

Comunicarea virtuală este impărţită în funcţie de timpul în care este trimis mesajul . Astfel avem comunicarea on-line reprezentată de chat , messenger , videoconferinţă etc şi comunicarea în timp diferit care nu necesită prezenţa în timpul trimiterii mesajului a ambilor interlocutori reprezentată de e-mail . John Suler vorbeşte despre „efectul dezinhibant” al comunicării on-line şi observă că în lumea virtuală oamenii se găsesc la doua extreme : ei preferă să se destăinuie şi să se implice afectiv sau decid să abordeze un limbaj dur , uneori necuvincios iar toate aceste lucruri se datorează privilegiului de a putea fi anonim şi de a nu fi responsabil pentru ceea ce afirmi .[33]

Ceea ce diferenţiază comunicarea virtuală de cea tradiţională este că interacţiunea are loc într-un singur spaţiu şi are loc prin intermediul computerului . Prin comunicarea virtuală se pierde un spaţiu fizic pe care în mod obişnuit partenerii de discuţie îl împărţeau în momentul comunicării iar lipsa comunicării faţă în faţă a dus la apariţia unor semne care să exprime sentimentele , emoţiile utilizatorilor iar acestea au fost denumite smiles .

În comunicarea din viaţa reală suntem atenţi la ceea ce zicem , uneori de teamă să nu întrerupem conversaţia sau să o aducem într-un stadiu nedorit . Pentru felul în care decurge conversaţia este foarte important modul în care celălalt percepe informaţia şi modul în care decide să o abordeze . Individul doreşte sa transmită „ conţinuturi motivaţionale de tipul trebuinţelor , aspiraţiilor , interesului spre un anumit domeniu etc”[34]. În comunicarea om la om important este feed-back-ul ( răspuns oferit celuilalt pentru a comunica ceea ce ne dorim) , pe când în comunicarea virtuală acesta îşi pierde din importanţă , aceasta întarziere a feed-back-ului ne poate ajuta să cugetăm asupra răspunsului, să nu acţionam impulsiv pentru a nu regreta mai târziu .

Prin comunicarea virtuală se pierd cele mai importante elemente ale comunicării directe : mimica, gestica , etc. Aceste elemente fac de obocei întreaga conversaţie pentru că individul reţine mai repede gesturile partenerului de conversaţie , decât cuvintele care singure nu au efect . Pentru ca o conversaţie să aibă succes trebuie ca individul să îmbine cuvintele cu expresii ale feţei , tonuri ale vocii , stil vestimentar deoarece în viaţa reală un gest , o privire pot însemna mai mult decât o întreagă poveste .

În comunicarea virtuală , poziţia socială , religia , culoarea pielii nu mai au nici o importanţă deoarece dacă alegi să ţii secret acest aspect al vieţii tale , celălalt utilizator se va afla în incapacitatea de a-l descoperi . Pe internet tot ce contează este să deţii taina limbajului , să fi priceput la comunicarea textuală . Toate aceste lucruri contribuie la o egalitate a utilizatorilor , lucru care îi fac să fie mai deschişi . Comunicând prin text tastat te ajută să poţi alege să fi tu însuţi, fie să îţi exprimi doar anumite părţi din personalitatea ta , fie să îţi asumi identităţi imaginare , fie să rămâi anonim.

Partea negativă a comunicării virtuale este că poate creea dependenţă iar individul poate ajunge singur , înconjurat doar de propriul calculator care îi ofera o lumea mult mai tentantă decât lumea reală . Proximitatea electronică poate fi dăunătoare pentru individ doarece acesta devine stresat , irascibil deoarece nu se poate concentra în mod egal asupra tuturor conversaţiilor.

III LUMEA CYBERSPACE

„Pentru a străbate lumea , oamenii trebuie să aibă hărţi ale lumii „[35] însă azi , în secolul XXI pentru a străbate lumea , oamenii au nevoie de o conexiune la internet . Internetul s-a extins fulgerător la începutul anilor '90 iar acum a devenit „ o reţea neuronală acoperind aproape întreaga planetă”[36] . A fost formă de comunicare cea mai repede adoptată şi se diferenţiază de celelalte prin trei caractersitici : „ comunicarea scrisă , rapidă cu orice persoană de pe golb ; abilitatea de a vorbi cu un număr mare de persoane ; acces nelimitat la informaţii”[37]. La 40 de ani de la apariţia internetului se poate remarca : o dependenţă faţă de comunicarea prin e-mail , o nevoie a individului de a cauta informaţii de orice natură şi prezenţa unui calculator în aproximativ 70% din indivizi .

Internetul a apărut şi s-a dezvoltat în mod spontan , a fost conceput iniţial în anul 1969 la Pentagon . La început internetul era denumit ARPA , denumire ce provine de la Advanced Research Projects Agency , şi dorea să ofere „ posibilitatea oamenilor de ştiinţă care lucrează pe bază de contracte militare în diferite părţi ale Americii să îşi strângă la un loc resursele şi să împartă echipamentul costisitor pe care îl foloseau .”[38] . Iniţial internetul Pentagonului era format din 500 de computere iar în 1987 numărul acestora a crescut la 28.000 şi s-a estimat că începând cu 1985 numărul utilizatorilor de internet a crescut cu un procentaj de 200% .

Internetul ne ajută să interacţionăm cu cei care au aceleaşi pasiuni ca noi , lucru care ne poate ajuta să aprofundăm unele lucruri ; de asemenea este o sursă pentru informaţii la care omul modern nu trebuie să se limiteze şi o bună posibilitate de a ne face cunoscute gândurile , ideile , simţămintele care pot constitui baza unei dezbateri ; ne prezintă mai multe viziuni asupra unei probleme , fapt care duce la conturarea propriului nostru punct de vedere .

Motivele pentru care oamenii folosesc internetul sunt diverse şi depind de nevoile oamenilor la un moment dat . În ceea ce îi priveşte pe români , o cercetare , Mercury Research, citată de Daily Business spune că 62% dintre românii de la oraş folosesc internetul : 61% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani folosesc internetul pentru a naviga pe diferite site-uri ; 30% pentru cumpărături online ; 52% recurg la internet pentru comunicare personală iar 31 % pentru a descărca muzică , filme etc.[39] În ceea ce îi priveşte pe studenţii români statisticile sunt puţin diferite : 70% dintre ei folosesc internetul ca sursă suplimentară de studiu şi doar 22 % mai folosesc bibliotecile . Timpul pe care un student îl alocă PC-ului este în medie de trei ore pe zi . Scopul celor trei ore este acela de a socializa prin intermediul messengerului , blogurilor , grupurilor . Situaţia este diferită şi în ceea ce priveşte locul de accesare al internetului : 98 % dintre studenţi au internet acasă în timp ce doar 2 % folosesc internetul din unităţile de învăţământ[40]. Conform unui studiu desfăşurat online pe plan nţional în perioada 15 iunie-15 iulie 2009 pe un eşantion de 151.934 respondenţi 54,55 bărbaţi si 45,45 femei folosesc internetul ; cea mai activă categorie de vârstă este cea cuprinsă între 20-23 de ani cu un procent de 19,61 % urmată de cei cu varste cuprinse între 24-28 de ani ( 17,15 % ) şi 29-35 de ani (16% ) ; 45,8 % dintre utilizatori au absolvit o formă de învăţământ superior şi / sau postuniversitar iar 32,4 % au studii medii .[41]

Cei care contribuie permanent la dezvoltarea , îmbunătăţirea internetului poartă denumirea de Natizens , cetăţeni ai Net-ului , ei înţelegând „ valoarea muncii în echipă şi aspectul comun al comunicării publice”[42]. Ei sunt cei care dezbat anumite subiecte într-o manieră constructivă , discută rolul acestui nou mod de comunicare , sunt cei care înţeleg că este nevoie de muncă în echipă , efort , sacrificiu , pentru ca această industrie a internetului să funţioneze . Termenul de Natizen a dobândit două înţelesuri : primul se referă la orice persoană care foloseşte internetul iar al doilea sens se referă la acele persoane care folosesc internetul pentru a face ceva folositor întregii lumi . Conform acestor două sensuri fiecare dintre noi ne putem considera un Natizen şi practic suntem vecini cu orice Natizen din lume . Internetul este rezultatul muncii voluntare şi a devotamentului multor persoane ; se află sub dominaţia umană şi datorită contribuţiei zilnice internetul şi-a mărit putere , putere care constă în numărul de utilizatori .

Internetul nu reprezintă un simplu instrument pentru a micşora distanţa , pentru a transmite mesaje ci are un rol mult mai complex : este locul unde lumea se adună pentru a interacţiona , asemenea unui parc , unei cafenele . Internetul încetează să mai fie un simplu mijloc de comunicare ci un loc de socializare , de aici luând naştere expresia „ ne vedem pe net” , uneori omul pierde adevăratul înţeles al cuvântului internet şi tinde să îl vadă ca pe un spaţiu fizic real potrivit pentru reuniune , un spaţiu , izolat . „ Internetul a mărit calitatea vieţii , pare că deschide noi oportunităţi pentru oameni . Legăturile sociale care până acum nu au fost posibile sau au fost foarte greu de atins devin mai facile datorită internetului” [43].

Spaţiul virtual se împarte în : reţele comerciale , care sunt accesibile pentru cei care plătesc o taxă, şi reţele necomerciale care sunt disponibile pentru orice persoană conectată la internet . Fiecare om este diferit , are perspective noi , e capabil să îşi exprime ideile în folosul îmbunătăţirii unui sistem şi de aceea nu ar trebui constrâns iar accesul la internet ar trebui să fie universal , nelimitat : „atâta timp cât accesul la internet este limitat , utilizatorii pierd din avantajele pe care internetul le oferă . Omenii care folosesc internetul trebuie sa fie activi pentru a putea profita din plin de beneficiile acestuia.”[44]

Cuvântul cyberspace are la bază termenul grec kibernis care înseamnă cârmă şi desemnează un spaţiu navigabil . Howard Rheingold (1993) spune că cyberspace-ul este „numele pe care unii oameni îl folosesc pentru un spaţiu unde cuvintele , relaţiile ,puterea sunt manevrate cu ajutorul computerului”[45]. William Gibson consideră că oamenii navigheză în cyberspace numai în momentul în care folosesc internetul şi îl defineşte ca fiind „ o metaforă care permite omului să pună stăpanire pe acest loc în care s-au petrecut atatea lucruri pe care le percepem ca făcând parte din civilizaţie”[46]. Altii înţeleg prin cyberspace un termen ştiinţific ce cuprinde un şir de reţele care s-au dezvoltat în timp . Andrew Shapiro respinge ideea ca cyberspace-ul este o metaforă utopică , un spaţiu legal şi complet separat şi spune despre cyberspace că „ nu este un simplu spaţiu ci un liant prin intermediul căruia putem descoperi lumea . E un filtru care ne permite să facem aproape orice : să învăţăm , să socializăm , să muncim etc . Este o suprafaţă care ne ajută să controlăm alte lucruri” [47]. W.J. Thomas spune că „ cyberspace-ul este o iluzie , ceva care nu poate fi caracterizat din punct de vedere geografic . Este o realitate care poate fi localizată nicăieri ăi totuşi prezenţa lui este simţită pretutindeni”[48].

Cyberspace-ul schimbă percepţia noastră asupra timpului şi asupra distanţei deoarece aceste două noţiuni îşi pierd din valoare în spaţiul virtual . „ Geografia şi timpul nu mai reprezintă nişte piedici”[49] nu le mai putem observa în formă originală pentru că datorită uşurinţei cu care putem cumpăra un lucru pe care îl găsim într-o altă parte a lumii , timpul şi distanţa îşi pierd din esenţă . Cyberspace-ul nu are limite spaţiale , deţine toate informaţiile din lume , putem comunica cu orice persoană din lume care este prezentă şi ea în cyberspace .

Cyberspace-ul îşi aduce cel mai mult aportul în domeniul educaţional unde pe lângă funcţia de informare , bază de resurse didactice şi de comunicare îi ajută pe tineri să îşi formeze un argument propriu , un spirit civic . Internetul a schimbat modul de comunicare dintre profesor şi student sau dintre membrii unei instituţii Au apărut metode noi şi au fost vizibile în cadrul universităţilor unde se postează cursuri , materiale ajutătoare şi orice altă sursă care ajută la fundamentarea cunoştinţelor . Profesorii consideră că această noua metodă de comunicare on-line „ajută la mărirea interacţiunii elevului care poate deveni furnzorul unor noi subiecte de discutii pentru următorul curs”[50] . Dar cea mai mare realizare a cyberspace-ului în materie de învăţământ au fost cursurile on-line folositoare celor care doresc să urmeze o facultate la distanţă .

Într-o lumea care este supusă unor schimbări tehnologice complet năucitoare , nimeni nu poate fi sigur ce anume ne rezervă viitorul . Mulţi sunt de părere că internetul exemplifică noua ordine globală iar utilizatorii trăiesc în cyberspace care reprezintă spaţiul de interacţiune format de reţeaua globală de computere care alcătuiesc internetul .[51]

„ Piaţa informaţională va transforma societatea noastră în secolul viitor tot atât de semnificativ ca şi cele doua revoluţii industriale impunându-se ferm şi pe drept în istoria modernă a omenirii ca cea de-a treia revoluţie . Este măreţ , captivant şi minunat . Nu trebuie să ne sperie mai mult sau mai puţin decât au speriat omenirea celelalte revoluţii , deoarece ea ne aduce promisiuni şi eşecuri similare . Ceea ce trebuie făcut este să o înţelegem , să o simţim şi să o acceptăm cu braţele deschise , pentru a o folosi în coorodnarea destinului viitor al omenirii” .[52]

[1] Vlăsceanu, Lazăr , Zamfir Cătălin : Dicţionar de Sociologie , editura Babel , Bucureşti, 1993

[2] Giddens Anthony : Sociologie , editura All , Bucureşti , 2000 , pag 33 35

[3] Mihăilescu, Ioan : Sociologie generală : concepte fundamentale şi studii de caz , editura Polirom , Iaşi , 2003 pag 98

[4] ibidem ,pag 84

[5] Voicu , Victor : Introducere în ştiinţele sociale - Individ , colectivitate, societate pe http//www.scribd.com/doc/22402016/introducere-în-ştiinţele-sociale.

[6] Constantinescu, Mihaela : Post/Postmodernism: Cultura divertismentului , editura Univers Enciclopedic , Bucureşti, 2001, pag 79

[7] Voicu , Victor, op cit

[8] Vlăsceanu, Lazăr , Zamfir Cătălin : op cit

[9] Mihăilescu , Ioan : op cit , pag 81

[10] Vlăsceanu, Lazăr , Zamfir Cătălin : op cit

[11] Constantinescu , Mihaela : Postmodernismul un cod de existenţă , pag 29

[12] Goffman , Eving : Viaţa cotidiană ca spectacol, editura Comunicare.ro , Bucureşti ,2003, pag 46-50

[13] Drăgan , Simona : curs Teoria Literaturii : Studiul literaturii , teorii, critică şi istorie literară

[14] Goffman , Eving : op cit, pag 53

[15] Claude, Levi, Strauss în Lazăr , Judith : Ştiinţa comunicării ,editura Ars Docendi ,Bucureşti , 2001 pag 45

[16] Bucheru , I în Şerb , Stancu : Relaţii publice şi Comunicare , editura Teora , 2001 , pag 104

[17] Şerb , Stancu : op cit , pag 105

[18] ibidem

[19] http//www.regielive.ro/cursuri/mass-media-comunicare/comunicare-interpersonala-638.html accesat la 22.11.2009 ora 9:12

[20] Popa,Mariana : Comunicarea: aspecte generale şi particulare, editura Paideia,Bucureşti,2006 ,pag 16

[21] ibidem

[22] ibidem

[23] ibidem , pag 41

[24] Lazăr Judith, op cit pag 48

[25] ibidem,pag 53

[26] Salwen , Michael pe http//www.regielive.ro/referate/comunicare/comunicare_interpersonala-99555.html accesat la 22.11.2009 ora 9: 25

[27] McLuhan în Herjeu , Radu : Tehnici de propagandă, manipulare şi persuasiune în televiziune , pag 32

[28] Popa, Mariana : op cit ,pag 25

[29] ibidem, pag 31

[30] Breton, Philippe : Cultul internetului .O ameninţare pentru legătura socială? Editura Coresi, Bucureşti, 2001, pag 108-109

[31] Coman,Mihai : Introducere în sistemul mass-media, editura Polirom ,Iaşi,1999, pag 45

[32] Bougnoux , Daniel : Introducere în ştiinţele comunicării, editura Polirom, Bucureşti,2000, pag 17

[33] Suler , John : The Desinhibition Effect articol accesat la www.rider.edu/users/suler/psycyber/html. Accesat la 31.11.2009 ora 22:48

[34] Popa, Mariana: op cit ,pag 14-15

[35] Yzerbet V , Schadron G : Cunoaşterea şi judecarea celuilalt , editura Polirom , Iaşi 2002

[36]http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/2260/Augustin-Ioan/Cyberspaceca-heterotopie.html accesat 14:11:2009 ora 21:42

[37] Biegel , Stuart : Beyond our control ? Confrunting the Limits of Our Legal Sistem in the Age of Cyberspace , pag 26

[38] Giddens , Anthony : op cit, pag 428

[39] http://www.dailybusiness/stiri-new-media/62-dintre-romani-din-mediul-urban-utilizeaza-internetul-tinerii-pun-accent -pee-mail-si.messenger . accesat la 17.11.2009 ora 17:10

[40] http://stiri.acasa.ro/articole/social/majoritatea-studentilor-romani-folosesc-internetul-pentru-informare accesat la 17:11:2009 ora 17:25

[41] Ionel Dancu : 65 %dintre romani folosesc internetul pentru stiri si ziare Adevarul ,articol 20 august 2009

[42]Hauben , Michael; Hauben Ronda: Natizens-On the history and impact of Usenet and the Internet accesat pe http://www.columbia.edu/~rh120/ch106.xp5

[43] ibidem

[44] ibidem

[45] Biegel, Stuart: op cit pag 33

[46] ibidem

[47] ibidem pag 37

[48] Benshop , Albert: Peculiarities of Cyberspace.Building Blocks for an Internet Sociology accesat pe http://www.sociosite.org/index_en.php

[49] Hauben , Michael; Hauben Ronda : opcit

[50] Biegel, Stuart : op cit, pag 30

[51] Giddens , Anthony : op cit ,pag 429

[52] Dertouzos , Michael : Ce va fi , cum vom trai in lumea Noua a Informatiei , editura Tehnica , Bucuresti , 2000, pag 274

Please be aware that the free essay that you were just reading was not written by us. This essay, and all of the others available to view on the website, were provided to us by students in exchange for services that we offer. This relationship helps our students to get an even better deal while also contributing to the biggest free essay resource in the UK!